cineva şi-a scris dorul în călcâi cerul în umărul meu verde greu simt a arbore în ploi cineva întreabă e pasul umbră de nor? cineva nu va şti niciodată să-i răspundă cu sine de mână cineva merge prea năuc de toate şi nu e nimeni să-i spună - hei, omule năuc, cine ești tu, cine umbra? cineva atinge umărul timpului a trecere cineva a rămâi o adiere – poate umbra umbrei teilor şi a coacăzilor, şi a vişinilor şi şoapta scrisă în roua clipelor din cântul mierlelor şi cântul zărilor cineva merge înaintea visului meu un om şi o umbră cu acte albe de umbră îl strig străine şi râde: sunt eu din coşul plin ochi cu stele ce mor uneori şi stele despre care nu poate şti nimeni nume mii trebuie să fi primit până acum eu râd şi îmi răsfir pletele şi degetele cu umbrele pe ziduri ca nişte iederi însetate continuu de lumină şi scriu, scriu alb cuvânt să mai aleagă drumuri cu inima lor să aibă nin-soare dacă prea-ploaie vor şti ochii lor, şi parfum de pruncie cu abur de pită vie în ştergar cu flori de in împletit nu în trei, nu în patru în a sufletului harpă și ani mii dintre ceruri de tei și castani _ Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025