De s-ar vinde-n târg prostia, Sau la mall în vr’un butic, N-aş plăti la bloc chiria Şi-aş lua şi eu un pic; Doar un gram şi-ar fi de-ajuns, Chiar inspector prin Paşcani, După cât aş fi de uns, N-aş mai scârţâi de bani, Iar cu două, fac prinsori Că-ntr-o zi m-aş procopsi, Aş vota de patru ori Şi-aş scăpa de datorii… Dar cu cinci, pe cinstea mea! Aş fi sculă-n minister, Plus că am şi-o pilă grea… Văru’ Lică…e şofer, Şi…de n-aş avea eu minteee… La vr’un kil, n-ar trece-un an Şi-aş fi, sigur, preşedinte, Sau prin U.E., din cioban, Însă, cu atâtea rele, Nu se vinde-n galantar, Că, la fel ca toate cele Şi prostia e un dar, Bâzâind, ca toţi deştepţii Amărâţi şi ofticaţi, Că doar proştii şi inepţii Au fost binecuvântaţi. Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025