Disocierea

Întoarce-te la clipa de pe urmă
Tu, suflete, pribeag în univers,
să vezi că ai plecat fără risturnă
și ai lansat scenarii fără sens.

În urma ta, un trup plin de durere
Speranța și-a lipit-o la rever
că ai plecat, uitând de revedere,
spre-a fi la fericire acroter.

Te-a însoțit cu-o zilnică trudință
ținând un jurământ nedeclarat:
Să îți ofere tot de trebuință
ca tu să zbori spre propriul tău regat.

De-a fost puțin, îți cere-acum iertare
că a urmat parcursul omenesc
și-a devenit avid de desfătare,
lăsând la schimb acel regat ceresc.

N-a apucat cu ultima suflare
iertare să îți ceară milostiv
că-n viață te-a trădat cu nepăsare
și nu ți-a fost un sprijin afectiv.

Dar cum să schimbi a sorții programare,
Dumnezeiasca vrere ce-a decis
să-i pună plumb la mâini și la picioare,
iar Zborul să îi fie doar un vis?

Scenarii ai lansat, fără de știre,
să se înalțe spre al tău cămin,
să te urmeze către nemurire
și piedici să îți pună în destin.

Pornite din a lumii adunare
săgeți te vor urma la nesfârșit
călcâiul să ți-l prindă în cătare
iar zborul să-ți devină asfințit.

Dar te asigur că greșesc amarnic
legându-te de trupul îngropat
Și n-or putea să-ți curme zborul trainic
Spre-acel Etern ferit de-al lor păcat.