Acelaşi drum cernit aveam în faţă Şi-aceeaşi ploaie neîndurătoare. Dar “luminat” eram, ca de-o povaţă, De vocea aspră, stigmatizatoare, Care-mi trasase, “clară”, o misiune Lipsită de orice coordonare. Fără iluzii sau comprehensiune, Mă şi vedeam făcând-o de ispravă, Spre profanarea numelor străbune… Mergeam având o-nfăţişare gravă, - Cu nodul gâtuit, strâns la cravată - Precum năimiţii care pun otravă, Sentinţa să ţi-o facă uşurată, Când dimprejur, priviri insidioase, Misiunii-ndeplinite-i dau răsplată… Acelaşi frig mi se-nvârtea prin oase, - In rătăcirea mea neomenească - Trudind, în van, s-ajung la nişte case, Când paşi pe urmă prinseră să crească. Surprins că un intrus îmi strică planu’ Mă repezii c-o forţă nefirească, Să-i răsucesc intrusului gâtlanul… C-o mină calmă, prevenind o crimă, În faţa mea sta, iarăşi, Topîrceanu. -“Ţi-e şansa de a reuşi infimă! Cu mutra asta excesiv de dură, N-o să-ţi acorde nimeni o centimă Şi nicidecum să-ţi vândă o… armură !” … -“Să-mi vândă ce?!” -“Nimic!… Sunt Interpretul!…” -“Nevoie n-am de mijlociri! Te-ndură!”... -“De ai sau n-ai, aici e mort secretul! Tocmit sunt să te duc la destinaţii, - Cu toate că de mult e gol bugetul! - Mă miră, doar, că ai intrat în graţii, Cu tot aplombul tău fără pereche, Recunoscut pentru... Gratificaţii”. -“Ascultă!…” -”Ştiu, povestea este veche, Dar uită pe moment diplomaţia Şi bagă-ţi “mini-fonul” în ureche; Cel ce a inventat “Hulubăria” Nu a făcut-o doar de argăseală, Ci–n mâini să ţină strâns Birocraţia. El vrea s-audă orice Burtă-goală, Ori, pe vreun Îmbuibat, când se ridică Cu gânduri, încolţite, de răscoală”… -“Maestre, văd că viaţa se complică! Cu-aşa ghidări de pură Sanctitate Cine-ar avea curaj să-l contrazică?” -“E ordin dat deja pe Unitate: Căprar ai fost numit de Cel mai Mare, Să te aducă-n actualitate!” -“Căprar?… Dar asta sun-a degradare! Nimic, din tot ce-a fost, nu se prezervă?”… Dar, evitând o nouă confruntare, Mi-am reclasat părerea în… rezervă. Ştiam, din cătania mea uitată, Că dacă taci mai nimeni nu te-observă, Chiar când prezenţa ta-i justificată… -“Hai, mişcă-te Căprare, haide, iute, Că ne aşteaptă-n vârf o Cazemată !”… Simţeam cum vântul spadele-şi ascute, Forţându-mă să pot menţine pasul, Gata de-Atac în câteva minute. -“O vorbă doar - am spus, trăgându-mi glasul - Cu-Armura asta El ce vrea să dreagă? Cum poate deshandicapa impasul In care a băgat o lume-ntreagă ?”… -“La Troia, cred, Achile a pierdut-o, Când nevoit a fost să se retragă… De-atuncea nimeni nu a mai văzut-o; Avea puteri, se zice, cu toptanul, Că tremurau toţi cei ce-au cunoscut-o”. -“Vai mie!,-am spus, privind Parnasianul - Şi-acuma eu sunt cel ce m-am ales cu Găsirea lui Achile Peleianul? Dar asta nu e ce m-am înţeles cu Fantoma ce m-a luat drept chezăşie!…” -“Fă-i o schimbare, spune-i Pele… escu, Că poate-o fi vreun ins de el să ştie!” Cu-aşa învăţătură clară-n minte, Mi-am zis : “Dă, Doamne, şi aşa să fie!“… Prinzând puteri (şi-atras ca de plăcinte), Am început s-alerg fără oprire, Când ordinul sună : „Tot Inainte! ”... În faţa mea deodată, o zidire - Templu de vis, din vis se ridicase, Ca semn final de supravieţuire. Lumina, incredibil, inundase Şi cea mai găunoasă-adâncitură, În revărsări, excentric-voluptoase. Sfidare de bun simţ şi de natură! Eram acolo eu şi... “Reformismul”: El un Gigant, eu doar o stârpitură, Ce-mbrăţişa tradiţionalismul. (Handicapat, m-am prăbuşit în mine, Crezând reîntronat Colectivismul!) O voce-atunci căzu de sus : “Străine, Oricine-ai fi, la poartă de se bate, Intrarea este pentru orişicine, Ieşirea numai… pentru cine poate!“
sâmbătă, 31 mai 2025