O doamnă din umbră Ce-mi simte iubirea aprinsă Se-nvăluie-n firea-mi blândă De-a tuturor dorinţelor cuprinsă. Îşi topeşte amorul în suspine Ce-n total fac cât o viaţă Prin veşnicia de săruturi Care topesc şi cruda gheaţă. Se furişează-n somnul meu Să-mi răstălmăcească visele Ducând spre absolut etern Încât doboară toate abisele. Cuprinde-n braţe al meu trup Făr' de accept adânc în noapte Şi-l umple cu divine sărutări Răpuse în coruri de şoapte. Tu doamnă din umbră Ce mă iubeşti fără păcat Nu cred că te voi părăsi În gândul meu de neuitat.