Aripile îngerilor – frunze plutind şi toamna pe aleile pustii aşteptând întoarcea paşilor ei, pentru totdeauna femeia din visele morţii. Oamenii nu cred în veşnicie şi spun că-i doar un nostalgic zvon asemenea unui vânt tomnatic cu gust de roade cereşti. Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte, risipind miros de fân proaspăt cosit, prea eternă să poţi suporta anotimpurile muritoare.