Cum mergeam pe bulevard m-am ciocnit deodată-n faţă cu o Doamnă fără fard, dar reală şi... “de viaţă”. M-am gândit de unde-o ştiu... ...Amintindu-mi ca făcut c-am văzut-o prima oară la’nceput, ca nou născut... Am pierdut-o după aceea pentr-o vreme din vedere, căci testam cu noii paşi a ei largă încăpere ... După şapte ani de-acasă, Grădiniţă ?... doar puţină ... m-am trezit de ea la şcoală însoţit ;... doar o rutină ! Mi-amintesc, tânăr student când mereu ni se spunea: - “Să n-apari ca repetent, sau să-ţi baţi şi joc de ea !’’ Revăzând-o dup-un timp când eram de-acum bărbat... Ani frumoşi treceau, în schimb cei Ne-buni i-au chiar dublat... ..de-aia mulţi s-au hotărât să-i dea “bice”-n altă parte şi-au zburat cât mai curând ca să-i joace-o nouă carte ! Anii trec, se văd pe faţă... Ea rămâne neschimbată fără farduri, tot reală Doamna Viaţă adorată ...