Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputința Să nu mi se-ntunece în veci conștiința Să știu cum să scad și cum să adun Măsura reală a Cuvântului bun Te rog, mă scoate din negrul Infern Și mă leapădă de cel mai feroce blestem Ajută-mă, Doamne, să încetez să mai fiu Un suflet pierdut în adâncul pustiu Dă-mi, Doamne, umila și dreapta răbdare S-ajung cu smerenie pe-aleasa cărare Fii blând și milos, cum prea bine te știu Picătură din Rai în veci ca să fiu Ajută-mă, Doamne, cu evlavie să-mi plec, Genunchii mei grei, în semn de respect, Să-ți înțeleg cu dor măiastra lucrare, Ca viața să-mi fie doar sărbătoare. Și iartă-mi, te rog, păcatele multe Duhul tău sfânt, cu drag să le-asculte Atunci când îmi fac cunoscut tot regretul Și-mi vărs cu lacrimi amare secretul Ajută-mă, Doamne, pe cerul stingher, Să trec curat și să nu fiu mizer Ajută-mi, Doamne, întreaga ființă, Și iute mă vindecă de neputință.