Doamne, ocroteşte limba noastră, Îmi înalţ spre tine-această rugă, Tu ne-ai dat-o şi ni-i prea măiastră - N-o lăsa la vale să se scurgă! N-o lăsa să-şi piardă-nsemnătatea Şi să nu-i mai fie cunoscute Sensurile, toată plinătatea, S-o vorbească unii cu limbi mute! Fă-o, Doamne,-n şcoală cunoscută Printre cei ce vor s-o mai înveţe, Căci şi-acolo parcă e pierdută, Plânge prin manuale cu tristeţe… N-o lăsa s-o strice orişicine, Sigur fiind pe el că bine-o ştie - Sunt străini ce o vorbesc mai bine Decât mulţi născuţi pe-această glie! Las-o, Doamne,-n toată România: În Ardeal, Muntenia şi Moldova, Să ne-aducă-n inimi armonia Ce i-o dă în orice clipă slova! Cât ne e de românesc pământul, Cât ni-i zarea lungă şi albastră, Limba noastră îşi mai cântă cântul… Ocroteşte, Doamne, limba noastră!
sâmbătă, 31 mai 2025