Doar ceea ce simţi

Nu se cuvine omului dreptul la şovăire,
nu aceasta ne face încă să existăm;
vina n-ar mai fi vină şi nici iubirea iubire
dacă n-am şti să căutăm, să cizelăm.

Nu ni se cuvine lauda, niciodată ocara,
fiecare nume îşi invocă o sfântă zare;
în lume, destinul, ne-a tot cărat povara
şi asta include efort, o sfântă asumare.                               

Cred că dorul de noi, zilnic ne susţine,
torţă în lume, speranţa spre o culme
şi doar steaua noastră când va apune
vor percepe boşii, aventura prin lume.                      

Aşa a fost... şi iarăşi nu ne mulţumeşte
dar ne fixeză, mereu, bărbaţi cuminţi;
nici nu mai ştim, dacă cineva ne iubeşte                          
şi rămânem eterni, doar ceea ce simţi.