e cerul de metal si ruginit pe-alocuri tăcerea îsi ia zborul prin a ferestrei clipă atâtea mii de focuri în zare se aprind si zgomotul se pierde pe-a timpului aripă sunt un străin si toamna îsi scutură vesmântul pe foile veline iubirea e un iad în care condamnat pe viața e cuvântul în timp ce peste mine doar frunzele mai cad mă răscolesc ascunse prin colțurile minții ispite ancorate de-al nemuririi vid si mă trezesc din visul tomnatic unde gândul loveste cupa morții o sparge de un zid
sâmbătă, 31 mai 2025