Doar iubirea

Când toate lucrurile mor,
Rămâne doar iubirea
Și-n albul ei strălucitor
Se naște nemurirea.

De moarte nu-mi mai este teamă,
Căci am murit de-atâtea ori,
De câte ori iubindu-vă in taină,
M-ați părăsit de fiecare dată voi.

Și despărțirile mă dor,
Căci ați murit, dar eu sunt vie,
Căci voi plecați, dar eu rămân,
Printre morminte, o stafie.

În suflet port doar amintiri,
Lacrimi și doliu duc cu mine,
Dar dincolo de despărțiri,
Iubirea pururi va rămâne.

Când totu-n jur va fi murit,
Rămâne doar iubirea,
Și-n infinitul trecător,
Se naște nemurirea.