Sărută-mă, iubește-mă și lasă ca norul din furtuna otrăvită ce-n suflet m-a lovit, dezlănțuită, să plece de pe pieptul ce-mi apasă. Sărută-mă și iartă-mi chiar tristețea ce m-a cuprins sub marea greutate a clipelor mai reci, nemeritate, și adu-mi iar lumina, frumusețea. Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată, iubește-mă de parcă tot Pământul ar fi cuprins în lacrima vărsată, sorbind-o însetat și, dintr-odată, ar deveni albastru, iar cuvântul cel sfânt, “iubire”, îi va fi veșmântul.
sâmbătă, 5 iulie 2025