Doar ploaie De-atâta primăvară, norii au dat în pârg și cerul și pământul, a reavăn prind miros, răsare-n mai tot locul noroiul lipicios, praful scăldat de ploaia din norii care curg! Parcă-i un anotimp autumnal, ploios această primăvară cu zilele-n amurg, cât ceru-și cerne ploaia excesiv de sârg, n-ar părea că-a fost vreodată mai frumos! S-au dus acele primăveri bogate în lumină când la-nceput de mai, puneau flori în salcâm când soarele-aprindea cu foc bolta senină, livezi ne-nmiresmau cu-al florilor parfum, când se-mbăiau cu soare florile-n grădină s-au dus acele vremuri, sunt altele de-acum!