copilul meu cine m-a uitat în trupul acesta obosit şi bătrân? sunt o păsăre fără cer fără aripi priveşte toate străzile pe care le cutreier inutil sunt pline de tine puştiul blond puţin creţ eşti tu te purtam la grădiniţă pe umeri iar tu râdeai râdeai cântam amândoi ceva despre elefanţi şi lumea se adăpa cu iubire privindu-ne poate puţin invidioasă băiatul şaten cu ochii cât luna eşti tot tu aveai 12 ani şi încă îmi spuneai de zece de o sută de ori pe zi te iubesc tati adolescentul care m-a izbit furios dar neîntâmplător răutăcios aduce nu-i aşa cu tine când erai prin liceu eu rămăsesem deja în urmă repetent la speranţă să nu te-ntristezi dacă mă auzi acum nu te mai găsesc de întuneric oraşul a plecat în dormitoare mi-e puţin greu noaptea de singurătate şi foame băncile din parc sunt prea tari pentru spatele meu dar spune-mi despre tine cum eşti stelele cu care eu mă învelesc sunt tot atât de aproape de tine? mai ştii ce frică ţi-era să respiri fără mine? mă ţineai captiv în inima ta şi călăream inorogi prin Orion prin Andromeda... să mă ierţi dragul meu pentru neînălţimea mea casa mi-a fost mult prea mică şi ea pentru visele tale uriaşe să nu fii supărat de tristeţea mea eu pot să evadez din mine oriunde oricum măcar atât mai pot face singur eşti fericit? cântecul cu elefanţi ţi-l mai aminteşti? e târziu acum pentru toate şi poate te plictisesc noapte bună înger al meu şi al nimănui altcuiva dacă mâine voi mai fi pe aici te voi regăsi pe străzile copilăriei tale şi mai povestim
joi, 26 iunie 2025