Doi nasturi

Iubito, doi nasturi ți-am cusut în loc de ochi
cu fir de borangic din părul tău
și ca să-ți țină de deochi
(că doar sunt croitor și nu călău)
dintr-o aortă jucăuș-am croșetat
și împletit un mărțișor după ureche; te-ai îmbrăcat
la mine-n piept cu pene-nnămolite de flamingo
și-n timp ce te-ntindeai în mine ca o strună
zbătându-te sălbatică precum un dingo
simțeam copiii cum mă-nhumă
de-am tremurat și eu și tu de frig.
Da-mi voie nasturii să ți-i deschid.