Doi ochi care veghează într-un apus de soare... Şi ne-ntrebăm adesea: „Ai cui să fie oare?” Puţini dintre copiii ce merg pe drumul lor Privesc în ochii mari... au gândul temător Că ar putea vedea că-n suflet le lipseşte Iubirea pentru semeni şi că le înfloreşte Pe locul pustiit o neagră ignoranţă... Lumina din ochi blânzi are o rezonanţă În drumul celor care în El şi-au pus speranţă!