Doină

E lungă țara și e lată, dar furii au prădat-o toată,
Ruine vezi pe unde treci, te-neacă lacrimile seci.
Din codrii mândri de aramă, au mai rămas neluate-n seamă
Fiștoace ici și colo doar, cioate-au rămas pe-orice hotar.
Petrol și gaze am avut, dar le-au vândut oricui a vrut,
Pe mai nimic, cu sinecuri, la venetici plătim facturi.
Avem belșug de energie, hidroelectrică se știe,
Atomică, - o exportăm, iar pe român doar îl taxăm,
Cu energie din termocentrale, c-așa-i pe placul Băncii Mondiale.
De la producători cam de detoate, azi importăm tot ce se poate,
Totu-i pe bază de comision, luăm camion la preț de avion.
Biruri apar pe zi ce trece, ca pe român la buzunar să-l sece,
Iar viața să îi fie fiere, pentru huzurul celor la putere.
Toți tinerii sunt răspândiți prin lume, ca să câștige omenește-o pâine,
Ai noști buni stau singuri și uitați, ai occidentului cu toții-s răsfățați,
De-a bunilor copile, plecate-n băjenie, al nost’ Guvern se face că nu știe.
Doamne, românului dă-i mintea de pe urmă, să nu se mai comporte ca o turmă,
Pe-asupritori să-i zvârle în talaz, să nu îi mai sugrume-al său grumaz!