Pe meleaguri geto-dace viitorul s-ar întoarce Că ne-a invadat trecutul și ne duce surdo-mutul Nimeni zău nu înțelege patria e făr-de-lege Patrioții toți ne fură și din mână și din gură Pâinea este vai nocturnă și ne mână ca pe-o turmă Hăis și cea carul cu boi plin de toate și nevoi Doamne zău ne-am săturat și femeie și bărbat Fiind mereu cică pereche alergăm ca dați în streche Și facem naveta zău din spital iar la bulău Și de-acolo-n cimitir pensie de trandafir Numai spinii ne-au rămas și vorbirea fără glas Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ