Doină, doină, greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Şi cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Şi m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzişul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doiniţe, prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului, Că doina-i care-o cântai – Trăgănă-ne, trăgănă, Frunza-n codru leagănă.
