„Eu, vere, te-aş întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrăneşti De nici vara nu munceşti, Nici iarna nu îmblăteşti?” „Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi, Ori o palmă trage-ţi-oi. Când e vară, primăvară, Iau cu mine merinzioară Şi mă sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la stâne, le petrec Şi de acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să dea ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii. Apoi singur îmi fac parte, Aleg stava în jumătate Şi mă duc, vere, într-o ducă, De se pare că-s nălucă, Drept la târg, la Brancoveţ, Unde-s caii mai cu preţ. Iepele care-s cu mânji Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se cântăresc, Apoi, vere, încă plec La Aniţa de petrec Viaţă bună-ndestulată, Cât mi-e punga nesecată, Şi petrec într-o întinsoare Tot la umbră, la răcoare, Cu trupul pe frunze căzute, Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gâlgâind Şi mândruţele alergând Ca să le sărut pe rând.
sâmbătă, 19 aprilie 2025