Frunză verde măr creţesc; Stau în drum să mă gândesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pâinea să-mi agonisesc, Copilaşii să-mi hrănesc? Cum şedeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Şi mă luai spre apus. Când pe munte mă urcai, Roată-n juru-mi mă uitai, Mă uitai în jos spre lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei brăzduiau tot mereu, Numai pluguleţul meu L-a înţelenit Dumnezeu. Că doi boi ce-i avusei De vremi rele-i răpusei Şi de sapă rămăsei. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei, Ş-un tăciune stins de tei, Şi cenuşă într-un ulei. Am umblat, am alergat, M-am miluit, m-am rugat De sărac şi de bogat, Nici că-n seamă m-au băgat! Am cerut boi într-un ceas Ca să-mi ar şi eu de-un pas, Nevoii să nu mă las, Dar milă n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei şi eu Şi zisei în gândul meu: „Dare-ar bunul Dumnezeu Să umble şi plugul meu! Din baltag să-mi fac eu plug, Pistoalele să le-njug, Ca să brăzduiesc ales Unde-a fi crângul mai des; Să trag brazda dracului Chiar din culmea dealului Până-n capul satului. Drept uşa bogatului Şi prispa fârtatului!”
sâmbătă, 19 aprilie 2025