Am adormit foarte târziu aseară Gândul bolnav mi-era plecat departe Spre albul pământiu ca o ocară, Ce mi-a furat mulți ani de libertete. Prin visurile mele tot negre și tembele Demoni și sfinți și îngeri la un loc Dansau pe patu-mi răstignit de stele De neputința mea bătându-și joc. Doream să îi alung în hăurile nopții Și să-i îngrop cât mai departe în neant, Dar nu puteam, căci sub umbrela morții Veghea cu strășnicie un zâmbet arogant. Iadu-mi trimite smoală în fiecare zi, Noaptea eternității începe să mă doară, Un somn din care nu mă mai pot trezi M-așteaptă-n giulgiu alb afară. ............................................... Am rătăcit pe pluta vieții în derivă Mulțimi de zile, săptămâni și luni, Multe tristeți de-o vreme sunt arhivă, Curajul și speranța făcutăr-au minuni. Plopii înalți m-au salutat foșnind, Au stat de strajă tremurând în vânt, Au tresărit când m-au văzut plângând, M-au liniștit glumind fără cuvânt. De azi s-au încărcat cu frenezie Căci am plecat într-un târziu acasă, M-am reântors din iad spre bucurie La umbra lor în păduricea deasă. Acolo unde înfrățindu-mă cu lupii, La unison ne vom răsti la lună, Vom discuta până vom bate câmpii Și vom petrece-n fericire împreună. ( în mod special pentru Gerra Orivera - Mărturisesc Sunt Vie - Viu )
sâmbătă, 31 mai 2025