Dor

Dor
de Emilia-Paula Zagavei
Îmi scriu poemul pe un fir de iarbă
Și îl botez cu lacrimi mari de ploaie,
Descânt iubirea într-o palmă oarbă
Din zdreanța sufletului detronez războaie.

Adun poveștile din umbrele pustii
Al pașilor ce slobozesc blesteme,
Bucăți de dor întemnițez în triste gratii
Zidite-n stânci ce tăinuiesc dileme.

Înmormântez tristețea sub sărut
Bocind pe-ascuns a mea copilărie,
Mă-nchid în mine supunându-mă tăcut
Regulilor scrise cu aprigă silnicie.

Mă-nchid în mine nimicind amarul
Tristeților otrăvitoare și viclene,
Pictat de pașii ce-au strivit aleanul
La crucile regretelor eterne.