DOR Mi-e dor de câmpul înflorind În zumzet moale de albine. Mi-e dor în iarbă să mă-ntind Şi mi-e atâta dor de tine. De mult n-am ascultat stejarii Şoptindu-şi cântul ancestral. Iar paşii, mă tot duc, hoinarii, În luminişul de sub deal. Acolo, soarele nu arde Ci mângâie cu raze blânde. De ce eşti oare-asa departe? Mi-e dor de buzele-ţi arzânde! Mi-e dor de crângul cel bătrân În care ne pierdeam hai-hui, Şi când doar stelele rămân, Mi-e dor de ochii tăi căprui! În cântec de privighetori, Zorii se nasc să te alinte. Mi-e dor de rouă şi de flori. Mi-e dor de gura ta fierbinte! Mi-e dor de galbenul uriaş Al soarelui topit pe stânci. Mi-e dor de micul pârâiaş. Mi-e dor de ochii tăi adânci! Mi-e dor de mângâierea ta Ce o aştept şi nu mai vine. Sunt vinovat iubirea mea Că mi-e atâta dor de tine?
sâmbătă, 31 mai 2025