Dor de tată și de mamă, dor de tinerețea-n goană; viața trece, timpul vine, ducem rosturi de albine pentru coaja cea de pâine. Dor de mamă și de tată, dor de dragoste curată; viersul plânge, viersul râde, trecem peste hopuri hâde și de noi abia se-aude. Dor de parinții amândoi într-o lume cu nevoi; frunză răsucită-n vânt ne tot ducem spre pamânt zdrențuiți de-un legamânt. Dor de noi și dor de stele, dor de ochii dragei mele, viețuim vâslind din coate peste zi și peste noapte, cât putem și cât se poate.