Dor de tata şi de mama, Dor de pâinea din cuptor, Dor de lampa din fereastră Şi de apa de izvor. Dor de ţara mea iubită Şi de satul meu cel drag, De poteci, de ulicioare De al casei mele prag. Dor de raza diminetei Ce ne alina în zori, Când copii fiind odată Ne-alintam de sărbători. Dor îmi e de tot ce-odată Drag-mi era şi-acum îmi este, Dar când simt că anii zboară, Zic c-a fost ca în poveste De acea poveste dragă Dor îmi e şi îmi va fi. Dorul de Moldov-oi duce Cât pe lume voi trăi. Versuri :© Liuba Sârbu