căzusem adânc într-un somn fără vise când am fost trezit de nişte voci cunoscute am deschis larg fereastra şi-am privit spre masa tăcerii din parc aici în miez de noapte se ţinea un sfat la masa lui Brâncuşi Goga Coşbuc Bolintineanu şi alţii discutau cu regele Alecsandri mai tărziu am constatat că cineva lipseşte mi-am ridicat dezamăgit privirea spre cer şi-am privit imensitatea spaţiului deodată am zărit ceva nu nu m-am înşelat era el printre stele și aştri la o masă de foc la lumina unui luceafăr Eminescu scria versuri am privit apoi talazurile mării şi valurile ce se sparg cu zgomot de stânci pe un val stătea el nici acum nu m-am înşelat era Eminescu scria versuri atunci am înțeles Eminescu trăiește dacă privim atenţi îl regăsim printre noi e steaua ce luminează poeţii de la masa tăcerii și nimeni nu-l tulbură nici sus şi nici pe valurile mării lumina luceafărului nu s-a stins ne călăuzeşte seară de seară paşii dacă vreţi să-l regăsiţi cu adevărat mergeţi pe-un țărm în pragul înserării aşteptaţi un val ascultaţi-l și-o să vă recite versuri