Cu ochii negri, cu cap plecat, te-ai dus încet, te-ai aplecat, spre Golgota, în aval, și ochii tăi s-au prins de cer, ca doi aștri în etern, au luminat întreg pământul, cu lacrimi ce au stins urâtul, l-au transformat în flori de vară, dor de Esenin, dor de mamă.