Dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine, 
de zborul în neant nedezlegat,
m-azvârl în susul și în josul unui salt,
pe fluviul respirației neîncetat.
Aici, în fiecare colț de stea, materia-ți spune ceva.
De te apropii de locurile pe care îmi așez privirea,
îți găsești urma chipului neștearsă,
lăcașul de zenit, cu tot ce ai cuprins între mișcări, 
de mână, talpă, sânge timpul s-a lipit.
Dacă asculți sunetul orelor, 
îți vei auzi glasul direcționând ceasul.
Nu mă impiedic de legături tăinuite, 
de neatingerea lunii,
de presupuse poziționări față de centrul lumii,
crești în pământul pe care-l hrănești.
Eu încă mai cred în povești.
În fiecare zi mi-e dor de tine.
Ție, sufletul meu, îți e bine? (13 nov.2016)