Văd viața cu alți ochi de-o vreme-ncoace. Și gânduri negre nu mai am în cap Și las în urmă ca sa doarmă-n pace, Trecutul meu, ce-n el nu mai încap. Iar viața e atâta de frumoasă, Și-mi cântă lin în fiecare zi, Mă minunez când spun că nu-mi mai pasă, Și că de tine nu mai vreau a ști. Mă bucur și de iarbă și de soare, Mă bucur de ce-i sfânt și omenesc, Și mă întreb naivă, de ce oare? Nu am știut așa, ca să trăiesc. Doar frunza și copacul îmi răspunde, Și-și pleacă creanga, mângâind ușor, Iar eu timid las fruntea sărutată, Oftând încet. plângând încetișor.
sâmbătă, 31 mai 2025