Dor în octave

Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară, 
anulează orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine
plătindu-le tribut o lacrimă de copil.
În frunzișul toamnei îmi dezbrac 
gândul ce se joacă cu dorul
în octave,
între două bătăi de inimi se aude: 
DO (a) RE... 
MI-ai strecurat sub piele un cântec,
FA ce liniștea să tresare, 
SOL itudinea se oprește
LA marginea sufletului
SI luind clipa la visare...
DO rul acesta nu moare.