Sunt singur pe stânca bătută de vânt, Pe-o coastă abruptă de munte, Și nu știu ce caut aici, pe Pământ, Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt, Și pofte sălbatice, crunte. Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit Un corp muritor să mă cheme; Eram printre stele, o clipă-am murit Și poate vreun zeu m-a cules și-a dorit Să zbor în înalturi o vreme. Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor, Ceva pentru-o clipă-mi apare, Și parcă aș ști ce-am să fiu de-am să mor, Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor De vechea, eterna mea stare. Nu știu cine-am fost și de unde-am venit, Pot numai să-ncerc să-mi închipui O lume ciudată și-un zbor nesfârșit Prin spațiul imens și de stele ticsit, Ocean ce-și agită nisipu-i. Acum sunt aici și privesc împrejur Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă. Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur, Dar totuși străin, într-un simplu sejur, Cu dor nesfârșit de Acasă.
sâmbătă, 31 mai 2025