Când voi întinde mâna spre neant Iar ochi-mi își vor pierde strălucirea, Un busuioc de dor la cap să-mi pui Și imediat să îți întorci privirea. Aș vrea la malul Dunării să stai Și să privești cum anii trec si vin, Să uiț,i c-am fost și eu prin lume, Suflet macinat de-un crud destin. Petalele-mi uscate au căzut, Acolo, unde am stat noi amândoi, Peste nisipul cald al vieții reci, Bătută de ninsori, de lacrimi și de ploi. O lacrima durerea sa-ti aline-as vrea Si-n amintire sa-ti sarut iubirea, O clipa sa ma pierd la pieptul tau Si-apoi, neantul sa-mi invaluie privirea.
sâmbătă, 31 mai 2025