mă privesc din exterior aşa ca pe dinăuntru ca într-o lume-oglindă concavă ah de nu m-aş recunoaşte doamne de nu m-aş mai supune înnegrit şi atât de anevoios comandă unui trup îngropat în sânge câte nu vrea fiinţa asta adâncă dar nu avem credinţe şi încă mai secerăm grâul cu mâinile goale cu unghiiile întărite ca nişte elitre ce acoperă burta rotundă a insectelor de plumb mi-aş putea umezi numele cu petale din boabe de ger decupate dorinţă m-aş numi şi m-aş ascunde în mâinile filiforme ale pescarului de umbre ca un înger cu derma gelatinoasă m-aş retrage înflorind livezile cu vişini aş lua cu mine copiii peste nourii croşetaţi din sârme şi ne-am petrece într-un ultim strigăt -oraş al luminilor mele-oraş ţâşnit din umerii de ceaţă ai zidului palid piatră peste piatră m-aş aşeza şi m-aş re)clădi
miercuri, 16 iulie 2025