Când noaptea-nvăluie zenitul În liniștea de nepătruns, Sub bolta lunii iar ascuns, Se-ntrevede răsăritul. Raze nalte de lumină Le întâmpin pe balcon. Dorul meu e fără vină, Somnul meu a fost un zvon. Se trezește dar pământul, Toamna este mai domol. Frunza-i ceară, bate vântul, Lacrima îmi dă ocol.