Porneşte dorul iar să sufle În do minor, în do major, Încet începe să se umfle În mi de sus mai repejor, Pufneşte-n sol în două note Se răsuceşte iar în mi, Îşi pune-n brâu o dalbă fotă Şi nu-ncetează a glumi. Do do, mi mi, sol sol, mi... Dorinţa lui este să strângă Dogoarea vorbelor de foc, Minciuna ploilor s-o stingă Mizând pe tristu-i nenoroc, Solicitând ca echinocţiul Solstiţiului să-i ia trufia, Migrând, să poarte în silenţium Cu multă taină-n cânt tăria. Fa fa, re re, si si, sol... Farsor cam aprig la mânie Fantomă bântuind prin ler, Revarsă brize-n cununie Vise din vis suflând din cer, Silabe de nemărginire Sintagme blânde prefaţând, Solfegii pline de mâhnire Din lira timpului schiţând. Do do, mi mi, sol so, mi, Fa fa, re re. si si, sol... Do do, mi mi, sol sol, re, Fa fa, do re mi fa sol si sol... * În re l-ascult cum cântă lunii Mă prind de el în si bemol, Încep să cânt pe vocea strunii Privindu-te în cheia sol Şi iar în dor de fa mă strig În stropi de mi mă prind în zbor... Îmi e şi cald, îmi e şi frig, De paşii tăi mi-atât de dor...
sâmbătă, 31 mai 2025