Doruri

Mi-e dor de vechile monade
De forma lor ispititoare,
De dor cuprins-n acolade
Atât de pure, protectoare.

Mi-e dor de-o frunte luminată,
De ochii zǎrii, pătrunzători,
De-o varǎ blândǎ, parfumată
Şi-mpovǎratǎ de şezǎtori.

Mi-e dor de pletele rebele,
De maiestoasa lor ţinută
Cu revǎrsare de inele
Ce-nchid o lume nevăzută.

Mi-e dor de-o stea-mbrǎcatǎ-n bej
Şi cu purtǎri ameţitoare
Sǎ mǎ cuprindǎ într-un vârtej
Al hǎului fǎrǎ culoare.