Ţi-aş împleti din albăstrele, Din flori de aur, flori de tei, Cununa lacrimilor grele Ce curg mereu din ochii mei, Ţi-aş împleti-n suspin de stele Doar o cunun-atât aş vrea... S-aşez pe fruntea maicii mele... Să-i spun: ce dor mi-a fost de ea! Ţi-aş împleti cu doruri multe Cununi de lauri şi iubiri... Ţi-aş împleti.. dar oare unde Măicuţă, caldele-ţi priviri, Să le mai văd,să strâng în suflet Mireasma vorbelor cu tâlc.. Mult îmi lipseşti măicuţă dragă Şi-n suflet.. multe doruri, strâng, Îţi caut astăzi iar privirea Cea blândă când mă dojeneai, Cât mi-aş dori să simt Iubirea Şi plânsul tău din dulce grai... Cât aş dori să fii cu mine Să-ţi spun aşa, ca altădat: "-Măicuţă-n braţul tău mă ţine... Şi vezi? Păpuşa -mi s-a stricat!" Mi-ai fost un munte de speranţă Şi de credinţă, ne-ncetat... Ce mult doream din astă viaţă Să nu fi plecat.. niciodat! Să-ţi preţuiesc mai mult iubirea Strânsă în sufletul, curat Şi nu doar când nemărginirea Tăcând, la ea te-ar fi luat... Nici curtea unde-am stat odată Nu-şi are voiciunea ei... Iar scârţâitul de la poartă Îmi lasă rouă-n ochii mei... S-au pustiit în juru-mi toate Şi sufletu-mi parcă-i pustiu, De când, spre o altă Cetate Tu ai plecat... şi parcă viu, N-a mai rămas nimic din cele Ce ai lăsat tu pe pământ... Şi-mi cad în pumni lacrimi de stele... Şi plâng şi eu cu ele-n rând.. 21.09.2015 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025