Două zile şi o noapte Într-o zi plictisitoare-n care ploi sărută vântul şi-apoi cad, udând pământul, într-o zi de mai târzie-n care frigul, agăţat precum cârligul de buza peştelui din râu, a-nceput la mine-n minte marele desfrâu. Mintea, călătoare zi şi noapte, zile-n şir, grupate-n şapte, căuta metoda simplă de-adunat apă de ploaie, care curge în şiroaie prin grădină, peste frunza dantelată, crudă, verde, de salată. De pe-acoperişul casei, de pe ţigla ondulată, ploaia care vine toată gratis, dintr-o pătură de nori, vânturaţi şi călători, s-o adun într-un butoi, să ud florile doar joi. Două zile şi o noapte, mintea-a căutat întruna, cum să se-oglindească luna într-un lac făcut de mine, peste care trag cortine la apus, pe lumina care tace, peste ploi ce curg buimace.
sâmbătă, 31 mai 2025