Douã lumi

Ne desparte
adevãrul,
ce timpul l-a scris
pentru noi,
cu durerea noastrã,
ce ne credeam
nemuritori.
Și ne desparte și 
trecutul,
iluzia a ce a fost,
și nu mai știm
ce am trãit,
cãci viața
s-a ȋmpãrțit 
la doi.
Și albumele tale
de riduri și bãtãturi,
nu se mai potrivesc
cu povestea,
ce cicatricile-mi
șoptesc.
Și ȋncercãm
sã ne refacem,
pe noi uitȃndu-ne
ȋn trecut,
atȃt de aproape
sã ne atingem,
ne privim
din douã lumi
de nepãtruns.