Dragă mamă

Dragă mamă

Dragă mamă, sunt departe,
Dar mă gândesc la tine nopţi...
Parcă-ţi văd privirea blândă, reflectată în oglindă,
Ştiu că-n dorurile tale mă evoci şi mă aştepţi,
Eu, din altă ţară, mamă, îţi simt mâna cum m-alintă
Mi-este dor de tine, mamă!

Când mi-e rece pan' la oase,
Parcă-mi intră frigu-n pleoape...
Tu mă suni la telefon,
Din departe spre departe.

Atuncia norii mi se-adună,
Parcă ar veni de-acasă,
Să îmi spună: “noapte bună!”
Să mă facă o măiastră,
Pasăre cu vânt din vest
Şi cu aripile mele,
Să mă-ntorc în zbor celest.

De-aici îţi spun că-mi este bine,
Că să te liniştesc un pic,
Deşi mi-e munca grea şi-n mine,
Rămân ades fără nimic...
Un spaţiu gol de-nstrăinare
Şi-un drum de praf şi-un drum de bice,
Pe care crucea eu mi-o port,
De la tine pan-aice.

O cruce ce-o purtăm mai toţi,
Străini de fraţi, părinţi, bunici...
Iar eu, în cântec despre "mama",
Îţi simt lacrima aici,
Peste munţi şi peste ape,
Străbătând întinse spaţii
Din departe spre departe,
Cum mai scriu scrisori, soldaţii.

Pentru mine tu rămâi,
O eternă primăvară...
Oricât drum ar fi din gară,
Ce uneşte-o altă gară.
Şi-ntr-o zi, cu aripi large,
Când viorile petrec,
Mă voi reîntoarce-acasă,
Voi veni să nu mai plec.