Să mergem amândoi la strâns de fân Şi soarele să ne lucească-n coasă, Din când în când în urmă să-ţi rămân Ca să te văd aprinsă şi frumoasă. Pe fondul verde să te decupezi În felul nimfei cu picioare brune Şi-n patima magneticei amiezi Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune. Acolo unde nu mai e cuvânt Şi sângele începe brusc să fiarbă Să cad asupra ta ca trunchiul frânt Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă. Şi să miroşi a sare şi-a trifoi Şi să te-ntorc în paza umbrei mele Şi să simţim tot cerul peste noi Şi gărgăriţe clincheţind pe piele. Şi leneşi scuturându-ne de fan Să trăncănim un soi de amănunte Din cele ce pe buze mai rămân Când se arată ploaia dinspre munte. Şi să uităm de noi într-adevar De forma noastră peste clai rămasă Şi tu să-ţi aranjezi zburlitul par Privindu-te în luciul blând de coasă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025