Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii să faci nudism pe plajele din tei să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii să dai cu tifla celor ce-şi spun zei Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul să vină Prosserpina la mine să reclame să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul cu razele de lună de-a pururi lame Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe să plângi cu lacrimile într-un vers să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe scurtcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers Eşti liberă să faci din voluptate-o armă să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă să negi că lacrimile-s semnale de alarmă iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert când îmi dezbrac singurătatea fără de ruşine să te iubesc şi iar să nu te iert Costel Zăgan, În aşteptarea sărutului promis (antologie), 2015
sâmbătă, 31 mai 2025