...pe osia zării sub pleoapa de purpură, făgăduieli și izbânzi pe cerul de-acasă - nu mai simt întețirile clipelor... - câți lăstari pe tulpinile lumii, atâți brazi în păduri seculare - dragului drag - unde sărutul vocabulei, verdele crud al emoției, veșnicia trecerii gândului prin ploi și neștiință - erau ținta frunzei de marți cu lumină la prag, cu lumină la poartă...sus pe Cucă, peste deal de intrările-n Vâlcu... - a văzut trandafir ghemuit pe covor, trăiri ne(îndoite) cu apă - regalul locaș al ființei... - află-mă Doamne, la izvorul izvoarelor sub vesta alesului și lasă-mă pradă - și tot ce înseamnă sub soare - cuvântul!...