Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mișcă dintr-un braț și câteva frunze îți cad inainte. Cu ovalul feței se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben în ea și multă lene, cu trambuline pentru săritorii în moarte. Tu ai un fel al tău senin De-a ridica orașele ca norii, și de-a muta secundele mereu pe marginea de Sud a orei, când aerul devine mov și rece și harta serii fără margini, și-abia mai pot rămâne-n viață mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
sâmbătă, 19 aprilie 2025