Nu le spune păsărilor că cerul e finit, Lasă-le să zboare, numai lasă-le Să-și vânture aripile, plutind obosit. Ce-aș vrea și eu să devin pasăre. Cântecul lor umple cerul și văd Sunetele colorându-l încet, uniform. Ce simplu-i acolo, aici e prăpăd. De ce nu sunt pasăre, ci sunt om? Aș întreba o pasăre: Cum poți să zbori? Și cum poți să înfrunți iarna gerul? Am încercat, dar am căzut de zeci de ori, Pe mine nu mă acceptă cerul. Omule, nu le spune păsărilor nimic. Lasă-le să zboare libere, lasă-le. Presimt că și eu o să mă ridic, Și-mi vor crește aripi și voi fi pasăre.