Drum înapoi

DRUM ÎNAPOI

de Marian Florentin Ursu 

* 

Cât de plină şi totuşi ce goală odaie!
Tăceri şi ecouri străbat prin pereţi
Când mai trece-o pereche grăbită prin ploaie,
Prin oglindă mai trec încă două  tristeţi

Între noi şi trecut e o punte de sticlă,
Nişte umbre  tăcute de mână se ţin,
Când te caut strigând prin oraşul de ţiglă
Eu  ţi-aş spune adio, dar încă rămân,

Unde pot să mă duc?  Cad din mine ruine,
Să mai stau sau să plec, nu mai ştiu cine sunt !
Peste tine cad răni, peste mine cortine
Şi în urmă rămâne o brazdă de lut

Înainte n-am drum, înapoi nu am unde,
Să mă duc pe păduri , nu mai sunt nici copaci,
Peste noi s-a surpat o cărare din munte
Şi prin sânge îmi curge câmpia de maci