Zorile sunt cumpăna din privegheri Când minunile n-au înfățișare. Atunci speranța minte, sfinții sunt păreri: Ascultă plânsul spicelor-fecioare! Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie – cine poartă azi povara minții? Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie în locul unde cad îngerii și sfinții! Cât de ușor urcă seva bucuriei în frunzișul inimilor nepătate. Căderea e-aproape. Semnele curviei se-arată-n pașii smintelii ne’nfrânate. Numai smerit de setea de pustie mai pot la masă să mai stau cu sfinții; spune-mi să-nfrânez pofta de trufie, cum s-au priceput bunii și părinții!