Hai să ne plimbăm prin infinituri și să fim drumeţii unei dimineţi Pe poteci de dor să te urmez în mituri și să culegem albul din nămeţi. Tu îmi eşti compasul cercurilor lumii rază ţi-e voinţa crezului în noi Fără pioleţi, corzi, cuie sau funii urcăm către piscul iubirii în doi. Şi, cum eşti nălucă, tu zbori înainte vie mi-e voința de a te urma Îţi urmez urcuşul fără de cuvinte, îndrumând destinul către calea ta. Tu eşti Adevărul şi îmi eşti ideea crezului în viaţă că suntem doar noi Eu, a noptii vrajă, tu, Casiopeea ce-mi ferește ochii de-al lumii noroi. Un crud întuneric apare deodată în ceața iubirii te pierd ireal. Se-adună în suflet o frică ciudată de măşti ce-nconjoară al meu areal. Te strig în zadar şi îmi tremură glasul rămân într-un loc şi aştept un semnal Un vânt fără nume îmi țintuie pasul încearcă să stingă amorul fanal. Pe jos sunt speranţe şi zboruri sunt frânte le iau şi-mpletesc cunună de dor, Destinul mi-l ținui în creasta de munte și cer Celei Triste, un ultim favor. Devin Prometeul iubirii finale, legat de un vis, legat de un gând. Sunt prizonierul internelor drame și mor aşteptând.
sâmbătă, 31 mai 2025